Prima mea experiență în ceea ce privește urcatul pe munte a fost la finalul acestei săptămâni. Înainte de toate vreau să vă spun că merită să aveți o astfel de experiență și să nu ezitați.
Așadar, după două zile trecute de la această acțiune, am stat și m-am gândit la tot ceea ce s-a întâmplat în acea zi. Fără să îmi propun neapărat, atunci când urcam pe munte mă simțeam ca și cum aș da un test. Dacă inițial pregătirea și ideea urcării erau sub semnul entuziasmului, urcarea efectivă și coborârea aferentă sunt însoțite un set de teste și mai multe „văleu nu mai pot” 😊.
Împreună cu un grup frumos și plin de voie bună am urcat pe Vârful Toaca (1904m) pe durata unei zile întregi. Urcarea în sine a fost una destul de dificilă, în schimb, cred eu că partea psihologică a fost foarte interesantă așadar în funcție de ce conține bagajul psihologic al fiecăruia, au început să iasă la suprafață fricile, gândurile, proiecțiile și reacțiile nepotrivite.
Nu știu dacă pentru a urca un munte trebuie să ai valențe de lider dar sunt sigur că ai nevoie de multă tărie psihică. Poate de aceea nu sunt mulți aceia care practică acest sport. Așadar din punctul meu de vedere, rolul urcării pe munte este o dată acela de a-ți crește capacitatea de a fi rezilient psihologic (aceasta se referă la capacitatea de a trece peste problemele ce pot apărea în viața unui om precum suferințe, accidente, schimbări neprevăzute, traume. Reziliența nu se referă la a nu trăi acele momente dificile, ci la a nu rămâne blocat în fața lor, dar și acela de a-ți testa tăria interioară pe care o ai în momentul călătoriei pe munte.
Cum facem asta?
Plecăm de la faptul că emoțiile puternice îți accelerează învățarea. Muntele te invită să trăiești puternic emoțiile, mai ales când ești un pas de o prăpastie de mulți metri. Mai pe scurt, te învață să îți trăiești și să îți înfrunți temerile. Sunt multe momente în timpul călătoriei când ai senzația că nu vei mai ajunge în vârf, că nu mai poți urca și că nu poți depăși obstacolele. Dar încercând să treci peste acel obstacol, descoperi că nu a fost greu și că era doar în mintea ta, în proiecțiile tale despre acel obstacol. Am învățat un lucru: „nimic din ceea ce ni se întâmplă nu putem controla cu o singură excepție și anume felul în care tu reacționezi la ceea ce ți se întâmplă”.
Trecând printr-o experiență precum urcarea pe munte vei accepta că sunt foarte multe lucruri pe care nu le poți controla cum ar fi : vremea, traseul, animalele care pot apărea, felul în care se comportă ceilalți din grup (o întâmplare hazlie, o să o zic pe scurt: mergeam de vreo două ore pe traseu iar de vreo patruzeci de minute doar coboram iar un membru al grupului epuizat dar bucuros pentru faptul că nu mai urcam și efortul era mai mic a spus: „dom’le da’ noi ce facem aici?! Urcăm munte ăsta ori îl coborâm?”, 😊 timp în care am luat o pauză doar pentru a savura acest moment și modul în care el a îmbinat oboseala cu bucuria). Dacă ceea ce am spus mai sus nu putem controla cred că un singur lucru îți putem controla în această situație, și anume atitudinea în raport cu ceea ce ți se întâmplă.
În urcarea muntelui , la fel ca și în leadership, trebuie să avem obiective realiste pentru sine dar și pentru ceilalți, sunt de MAXIMĂ importanță. În plus, trebuie să fim pregătiți să schimbăm regulile-n timpul jocului, căci „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.
În asemenea situații trebuie să ne adaptăm din mers și să căutăm soluții pentru că nu avem timp de pierdut. Dacă a apărut o problemă trebuie rezolvată imediat. Nu ai timp să plângi sau să găsești vinovați, muntele oricum nu îți ascultă ție plânsul.
Muntele nu acceptă nepregătiții și nici pe cei care se opresc din a lupta și a căuta rezolvări. Este implacabil, la fel ca viața, precum un părinte care te învață, fie blând, fie cu multă duritate, fie să fii puternic în interior. Și te mai învață ceva: „să te accepți și să ai grijă de tine așa cum ești, cu limitele tale”. După această experiență mi-am dat seama că muntele îți cere încredere în sine și bucurie pentru explorare…la fel ca în viață
Acum, pentru că blogul meu are această latură a dezvoltării personale și creării unei comunități de lideri puternici, după o analiză a celor întâmplate am găsit câteva lucruri care se aseamănă între dezvoltare personală, leadership și urcatul pe munte:
- Trebuie să mergi înainte … orice-ar fi – când urci pe munte, este imperativ să nu te oprești iar direcția de progres este întotdeauna înainte. A merge înainte înseamnă a micșora distanța dintre tine și țelul tău, în cazul nostru, vârful muntelui. Nu uitați că orice călătorie începe cu un prim pas;
- Trebuie întotdeauna să faci următorul pas, indiferent de cât de greu pare – ce trebuie reținut aici este că următorul pas nu pare întotdeauna cel mai plăcut sau comod, dar nu asta contează, următorul pas este următorul pas și trebuie făcut pentru a progresa;
- Cei mai mulți se vor opri, vor șovăi, se vor plânge, vor găsi scuze și/sau vor renunța – aceste lucruri nu le găsești doar pe munte, și în viață întâlnești asemenea oameni cu o asemenea atitudine…important este să rămâi fidel scopului, să treci peste perioada dificilă și să perseverezi;
- Partea cea mai intensă și mai plină de provocări este cea anterioară atingerii vârfului – dintre toți cei care au o motivație bună pot ajunge până aici, doar cei înarmați cu hotărâre, determinare și perseverență (nu cu apă și batoane energizante) vor merge până în vârf…picioarele tale îți strigă să te oprești, plămânii te dor, vei transpira și mai multe pentru că pădurea care îți ținea umbră a rămas în spate (parcă o și auzi cum râde de tine „să te vedem acum”… dar tu nu ești așa și te pregătești de ultima rundă;
- De sus vedem totul mai clar – ai ajuns, simți o mare ușurare, brusc din acest punct toate pantele, apele, văile și obstacolele care păreau atât de intimidante par niște simple pietricele și bălți … ești deasupra lor și asta la propriu vorbind … conștiința, spiritul și sinele tău au crescut și le-au depășit, acum nu mai constituie un obstacol ci au devenit acum experiențe care te-au transformat și te-au făcut mai puternic.
Cam asta am simțit eu în călătoria mea și am încercat să o transform în ceva productiv pentru tine, cel care ai citit acest articol. Nu uitați că oamenii atrag oameni și că în orice provocare trebuie găsită soluția. Aveți grijă de voi și scopul vostru în viață, munciți pentru el și apoi împărtășiți-l.
