Urmăresc de ceva timp clipuri legate de tot ce înseamnă COVID, PANDEMIE, RESTRICȚII, etc. M-am obișnuit cu ele, încerc să le accept, să trăiesc cu ele și să încerc pe cât posibil să le respect.
Cumva ziua de ieri, în care protestele s-au înmulțit în țară, m-a făcut să am o ușoară stare de anxietate.
Știm cu toții protestele antimască și antirestricții din toată țara, nimic anormal dacă stăm să ne gândim ceea ce ni se prezintă că vom trăi, însă …. chiar este necesar să vedem tot soiul de „fețe luminate” care au ca principiu audiența și LIVE-urile. Nu sunt un promotor al „reziștilor” cu apucături „creative” și corporatiste însă știu că tinerii duc lupte grele de a supraviețui de aceea sunt deschiși la orice fel de prestări servicii care în final are ca rezultat aducerea de bani … suntem catalogați în foarte multe feluri și folosiți doar ca masă electorală fără a ne asculta ofurile și problemele reale cu care ne confruntăm zilnic, fiecare dintre noi.
Nu, nu este așa. De aceea aceștia merită o atenție sporită, aparte din toată mișcarea care este împotriva restricțiilor și știți de ce? Pentru că …
Tinerii sunt abandonați, sunt lăsați de izbeliște. Nu vreau să mă pronunț în ceea ce privește educația pentru că ea lipsește de ceva timp din dreptul învățământului indiferent că este preuniversitar ori universitar. Învățământul online este ca sarea în bucate, arată bine dar nu are gust! Școli închise fără sens și restrângerea libertății de mișcare ordonată de interese electorale, nu sociale. Nu vă mai amintesc că joburile pentru această categorie sunt și puține și proaste.
Toate strategiile anti-Covid s-au dovedit puțin cam ineficiente. Par măsuri de business sau electorale. Discrepanța dintre marii retailări și micile afaceri este catastrofală, la fel cum e și viața socială. Să ne aducem aminte că în vremea alegerilor numărul infectărilor zilnice era aproape dublu și eram îndemnați să ieșim la vot și acum aproape că suntem legați de piciorul patului … nu mă miră nimic, mașinile și locurile aparatului adminstrativ sunt pregătite pentru alți angajați și alte persoane, ei doar stau frumos la poze.
Ce caută tinerii în toată afacerea asta, deci? Ei au cea mai mică legătură cu statul și cu autoritatea în sens larg. Singurele autorități pe care le recunosc, în cazul tinerilor cu educație mică și medie, sunt cel mult patronii HoReCa sau micul comerț pentru care lucrează, de-aia și gândesc la fel ca ei. Adică inamicul e unul multinațional încă vag definit și statul „care ne ia taxele”. Mulți nu gândesc diferit față de Cîțu, doar că și mai radical – statul e un hoț și atât, el nu fură doar taxele cum zicea Cîțu, ci fură mai nou și bruma de joburi prost plătite pe care le aduceau afacerile mici și medii.
Tot suntem amăgiți cu piața liberă, libertatea de mișcare, libertatea de a munci pentru a supraviețui, nu ne putem păcăli cu o economie viabilă.
Sunt foarte multe aspecte pe care le putem preciza, de la o Românie în care noi tinerii alergăm după supraviețuire, unde scapă cine poate și unde totul trebuie redeschis pentru că, aceleași vremuri le trăiam și înainte de virus. O Românie a celor încuiați de tot felul, care nu fac niciun sacrificiu pentru a trece cu toții peste viața „Covidistă”. Putem vorbi despre tot felul de consiprații, despre cine este mai dezavantajat, despre cum vor reuși să supraviețuiască în continuare oamenii de rând care trăiau de la salariu la salariu, că doar nu sunt afectați cei care și-au clădit afacerile pe munca cinstită și asiduă a oamenilor de rând.
Ar fi total greșit să-i băgăm pe toți în aceeași oală, cum ar fi total greșit să ne lăsăm manipulați și îndoctrinați de politicile de atragere electorală a decidenților politici.
Nu uitați că oamenii atrag oameni și împreună putem realiza trecerea de la aceste zile negre și pline de anxietate la acele zile frumoase în care ne bucurăm de acel minim de libertate.
