Mă uit la această poză și nu pot decât să admir mândria și respectul de care dau dovadă protagoniștii acestei poze. Este „cel puțin interesant” pe cât de „educat” este acest cal și modul în care emană mândria în momentul plecăciunii.
„Cei care vă plângeți de filmul în care joacă România, sau care plătiți bani pe bilete ca să o vizionati și aveți așteptări în genul celor în care îl vedeți pe Batman sărind pe clădiri”, nu vă irosiți timpul citind rândurile de mai jos, NU MĂ ADRESEZ VOUĂ! Ați avut așteptări și dezamăgiri fix pe baza psihicului vostru!
Probabil, mai mult ca sigur, atunci când adevărul te lovește brutal în față, ai tendința să îl ocolești și atunci intervine faza de negare.
NU AVEȚI CE CĂUTA ÎN FILMUL ĂSTA, dacă aveți așteptări total paralele. Nu arătați necosmetizat ceea ce aveți de ars în voi, dar totodată realitatea pe care nu vreți sub nicio formă să o acceptați. O realitate tristă în care trăim și în care ne mințim cu faptul că nu există sau că nu facem parte din ea!
Faptul că nu putem admite și accepta ceea ce suntem, nu cine credem că suntem, naște foarte ușor frustrare abuzivă.
Astăzi, pe rețelele de socializare, am văzut foarte mulți români postând diferite mesaje despre ceea ce privește ziua de astăzi … nimic nou. Doar că, pentru mine, făcând un exercițiu mic, concentrându-mi toată sinceritatea pe acest lucru, mi-am dat seama că 1 Decembrie a început să semene din ce în ce mai mult cu 1 Aprilie. Sper că de mâine, toți românii care au avut o fărâmă de „român” în ei, să nu revină la vechile obiceiuri și la celebrele cuvinte „ce să fac în România asta”!
Poza preluată!
