Ce-i drept, nu am mai scris de ceva vreme iar asta nu din cauza faptului că nu am avut ce să scriu ori nu am vrut. Relaxarea pe care o trăim din Mai a venit la pachet cu foarte multe responsabilități iar timpul și menținerea unei stări mentale productive nu au lăsat loc de altele.
Asta este ciudat pentru că în principiu nu am făcut nimic extraodinar, am respectat ce trebuia să respect și mai ales am stat acasă …
Știți că vă scriam despre faptul ca trebuie să munciți pentru valorile voastre, pentru principiile voastre și pentru viitorul vostru? Ei bine … eu asta am încercat să fac și bag de seamă că mi-a și ieșit puțin pentru că la reluarea interacțiunii cu prietenii și cu oamenii cu care lucram mi-am dat seama de traseul pe care trebuie să mi-l creez și obstacole.
Primul lucru pe care l-am identificat de la ultimul articol este că toți cei care au ieșit pentru prima dată pe terase au început să-și etaleze hainele de firmă prin story-uri, post-uri, etc lucruri prin care lumea să vadă că dom’le pe noi nu ne-o afectat pandemia și ne permitem.
„Distanțarea socială”, una din cele mai frecvente expresii întâlnite în ultima vreme … dacă mă întrebați pe mine, această distanțare nu înseamnă să nu mai stăm în grup într-un anumit loc ci faptul că unii bebeluși la vârsta de doi ani au ultimul model de Iphone iar milioane de copilași mor de foame. Asta nu o spun eu ci statisticile de la nivel mondial. Așa că pentru mine „distanțarea socială” înseamnă că cei săraci vor fi și mai săraci iar cei bogați vor fi bogați, de clasa de mijloc nu mai vorbesc pentru că a dispărut demult.
Știți voi acele scenarii unde oamenii își umpleau cărucioarele cu făină și drojdie? Ei bine asta se întâmplă și acum, nu există nici o schimbare în rândul lor. Trist este faptul că există acele persoane care pur și simplu duc lipsa „îmbucăturii” de mâine.
Suntem pur și simplu devoratori de tehnologie și pur și simplu când nu mai avem baterie la device-uri stăm cu ele conectate la încărcător exact ca un câine ținut în lesă. Mai lipsește ca aparatele care țin în viață un om să fie scoase din priză ca să băgăm telefonul la încărcat.
Trăim vremurile în care vlogării filmează orice, ba chiar sunt fan al vlogărilor și mi se pare că trebuie să ai o doză de curaj să faci asta. Că nu iese ceva de calitate, mna…, aia e nu toți suntem la fel de carismatici pe sticlă. Lucrul care mă doare cel mai mult este că ne filmăm când facem un act de caritate doar doar poate mai atragem un urmăritor în plus la canalele noastre.
Am trăit în ultimele momente niște experiențe tare ciudate și tare negre. Chiar vreau să felicit generația COVID-19 care a reușit să-și susțină examenul de finalizare. Sunt sigur că peste ani vor avea ce să povestească și chiar ar trebui să fie apreciați. Acum tare mă tem că vom reveni la vechile obiceiuri unde promovăm o anumită categorie de absolvenți pe „nepotisme” ori pe simplu fapt că-l punem acolo că nu zice nimic și noi ne vedem de „șmenurile” noastre … luați aminte, se întâmplă la tot pasul și numai de la „conștiință la conștiință” putem promova valorile și să reușim să influențăm viața noastră și a tuturor.
Deja scriu de ceva timp fără să-mi dau seama că e cam mult și pentru a putea menține legătura și pentru a reveni la vechile obiceiuri o să mă opresc aici și o să continui în următorul articol pentru că, credeți-mă trecem printr-o dezvoltare și evoluție continuă și unele lucruri chiar ne surprind.
Țineți aprope și nu uitați că oamenii atrag oameni. Aveți grijă de voi și iubiți-vă aproapele (știți voi … Biblia, poruncile). Să ne revedem cu bine la următorul articol!
